Aud destul de des expresia asta, “nu se mai face nimica in Romania, totul e importat”. Cartofi din Polonia, usturoi din China, masini din Germania. Astazi o sa vorbim despre castraveti, asa ca asta e ceva cu totul diferit. NOT!
Ca sa pun putin in context, Cristian Dorobantescu (adica eu, dar chestia este scrisa la The God Mode persoana a treia pentru ca mi-e lene sa rescriu textul de la pagina de contact) este un antreprenor din Romania care continua sa descopere pe propria piele cum sa faci greseli in business. Asa cum nu e niciodata prea devreme sa incepi un business, nu e niciodata prea tarziu sa descoperi un nou mod prin care lucrurile ar putea sa nu mearga in afacerea ta.
Asa ca, pentru ca a fost frumos, bine si devreme acasa si pentru ca am tot povestit cum a aparut fabrica de bere artizanala Perfektum si ce minunatii a facut ea cat a putut dupa capul si priceperea noastra, dar inca n-am curaj sa povestesc cum a disparut, poate ar fi bine sa scriu un pic despre… castraveti.
Se fac lucruri bune in Romania, si poate tocmai pentru ca se fac bine ne scapa ochiului. Poate ca in cautarea noastra de “ieftin si bun” ne scapa vederii produsele bune pentru ca le vedem doar pe cele ieftine.
Sau le cautam pe alea nemtesti, da proaste, ca e mai usor sa te fudulesti cu ceva din Germania daca esti vai de mama ta.
Acum vreo saptamana am fost plecat din Bucuresti la Campina, unde nu am avut acces la nici o bere artizanala, si m-am ingrozit din nou cat de putina lume stie ce inseamna berea adevarata, macar naturala sa fie. Asa ca am inceput sa ma gandesc cum ar putea sa afle mai multa lume despre ce inseamna berea cu gust, care nu e facuta de un colos comercial ci cu pasiune, asa cum face si un bucatar mancarea.
In povestea cu castravetii se da un personaj (corporatist desigur) care isi cumpara castraveti murati de la supermarket. E un mare consumator de castraveti murati, si de aceea stie toate fabricile unde se fac castraveti murati, in Romania dar si in Polonia.
La un moment dat, vine un prieten la el si vazand ca e mare pasionat de castraveti ii spune: “Auzi, dar stii, castravetii murati nu se fac in fabrica. De fapt se fac din totdeauna acasa. Tu de ce nu iti faci castraveti murati acasa?”.
20 de tutoriale de Youtube mai tarziu despre murarea castravetilor, personajul nostru corporatist se apuca sa faca castraveti murati acasa. Ia 2 borcane, sare, castraveti si incepe sa faca castraveti murati.
200 de borcane mai tarziu si 300 de scandaluri cu sotia care este exasperata de aglomeratia de borcane de acasa, personajul devine un mare fan al castravetilor murati artizanali. Il costa 5 lei borcanul si gustul, gustul. Ceva ce nu poti sa cumperi in nici un supermarket.
Iti dai seama? Daca poti sa faci castraveti la 5 lei borcanul si asa un gust, o sa se bata lumea pe ei. Mai bine fac castraveti si imi urmez visul decat sa raman corporatist isi zice personajul.
Nestiind nimic despre businessul cu castraveti murati artizanali, dar avand ceea ce se numeste “Illusory superiority” sau The Dunning-Kruger Effect (aici sufar si eu de Illusory superiority cand mi se pare ca stiu ceva despre cele 2 fenomene) personajul se imprumuta la cei 3 F – friends, familly and fools si inchiriaza un spatiu unde ar putea sa faca mai multi castraveti murati artizanal.
Se gandeste ca e simplu, cumpara niste borcane mai mari, castravetii o sa-i cumpere mai ieftin “ca o sa aiba discount de volum” si ca la 5 lei o sa vina clientii singuri sa-si ia castravetii de la fabrica.
Ce nu a luat in calcul personajul nostru corporatist este ca acasa nu platea chirie pe bucatarie; isi permitea sa puna mai multe condimente, ca si daca ii iese borcanul la 10 lei, tot nu e mare paguba; e mai simplu sa arunci un borcan de 5 lei decat unul de 500 de lei; nu te alearga ANAF-ul, Sanepidul sau ce or mai fi daca iti ies 2 borcane de calitate dubioasa; prietenii vin si ii mananca, ca doar e pe gratis, asa ca nu trebuie sa faci marketing. Si in plus, chiar daca iti ies castravetii naspa, tu esti corporatist in continuare.
Si se apuca sa faca corporatistul nostru castraveti murati, in spatiul nou inchiriat; in scurt timp observa ca un borcan de castraveti murati artizanali la fabrica nu mai costa 5 lei ca acasa, ci 10 lei, pentru ca are costuri cu chiria, chestii legale, investitii.
Nimeni nu vrea sa cumpere castraveti murati de la el, pentru ca cei din Polonia sunt 3 lei. Bine, nu se stie din ce sunt facuti de ies la 3 lei, dar… ce conteaza? Sunt 3 lei.
Acum inlocuiti peste tot castraveti murati artizanal cu bere artizanala si vedeti ce va iese.
Si pana la urma ce se mai face la noi? Pai de toate. Scoate-ti putin nasul din supermarket si vedeti ce puteti sa cumparati local. Sunt de toate: mancare, masini, haine, case, aparate. Nu ne iese cu soselele, dar ma rog, ceva ceva tot se intampla.
PS: bere artizanala romaneasca se face cel putin la oamenii astia mai destepti decat astia de fuseram la Perfektum:
