Daca stati in preajma unui antreprenor de succes, va garantez ca in primele 20 de minute va mentiona cate greseli a facut pana sa ii iasa bine. Va completa intotdeauna ca greselile sunt parte a procesului de a invata cum sa faca lucrurile mai bine; si cum sa nu va fie frica sa faceti greseli pentru ca greselile l-au impins inainte catre victoria finala.
Well, in primul rand sa zici oricare din astea de mai sus e incomensurabil mai usor daca esti deja pe partea cealalta a gardului (adica ai reusit si esti de succes). Sigur, e simplu lui Bill Gates sa zica ca a facut greseli si inca mai face. Big deal, pierde un miliard, mai are altele.
Se mai aude in targ ca antreprenorii sunt oameni carora le place riscul. Nu stiu cat va place cand poate va riscati toata averea familiei. Tocmai de asta treaba asta cu cat de bune sunt greselile si cat de bine e sa le faci e un pic falsa daca ma intrebati pe mine.
Ideea e ca antreprenorii de succes pe care ii auziti vorbind acum cu atata relaxare despre greselile pe care le-au facut, nu aveau nici cea mai mica idee ca o sa ajunga de partea cealalta a gardului. Si de fiecare data cand au facut o greseala au fost suparati, deprimati si pe punctul de a renunta. Asta pentru ca fiecare greseala vine cu o cantitate mai mica sau mai mare de durere. Cititi un pic ce zice Seth Godin despre durere. In general sunt 2 tipuri de greseli pe care le facem ca sa scapam de durere:
- fie incercam sa gasim acele lucruri care par sa garanteze o viata fara durere “If I just get a little bigger, a little more famous, a little richer–then the pain will go away.” dar “The truth is that pain is everywhere, in every project and in every relationship and in every job. Wandering from one to another merely wastes your energy”
- fie acceptam durerea actuala si nu mai facem nimic de teama de a nu capata alte dureri: “This leads to paralysis. Falling in love with the pain you’ve got as a way of avoiding unknown future pains gets you stuck, wasting your potential.”
Da, creierul uman este setat sa incerce sa ocoleasca durerea. Deci sa ocoleasca greseala. Si de asta ne este teama sa gresim. Am un bun prieten motociclist care mi-a spus: “De fiecare data cand ma urc pe motocicleta am o mica teama sa nu patesc ceva. Teama asta ma ajuta sa nu fac accident”.
Pana acum vreo 4 luni credeam ca si pe mine ma guverneaza aceeasi teama binefacatoare care ma ajuta sa nu patesc ceva cand merg cu motorul. Si cu toate astea, am cazut. Acum 4 luni dupa 80-90.000 de km si mi-am fracturat rotula. Am gresit. Ma doare si acum, si fizic si mental. Si da, am avut si un business care nu a iesit tocmai cum imi planuiam.
Si cu toate astea cred ca se merita. 4-5 ani de stat in spatele telecomenzii in ciclul birou-pat, versus incercat un business si 4-5 ani de mers cu motorul, vazut lumea dintr-o alta perspectiva, cunoscut oameni si locuri si realizarea ca viata nu e asa cum suntem invatati de societate: facultate, un job bun, un credit pentru casa si masina si apoi paralizia de a crede ca nu poti sa faci nimic cu viata ta.
Am gresit cu businessul + o rotula sparta. Am gresit cu succes. Dar fara astea 2 nu as fi nimic.
