Sa stabilim intai un pic lucrurile, eu va vorbesc aici de antreprenorii de firme mici. Eventual cei care incep singur sau poate cu un prieten. Acestea fiind spuse, probabil ca treaba sta cam asa: antreprenorul este cel care se gandeste cum si in ce fel sa faca un produs sau serviciu; face aprovizionarea cu materii prime, mestereste la produs; gaseste clientul, il vinde si il livreaza; intre timp, trebuie sa stie un pic sa faca contractul, si sa emita factura; dimineata deschide firma, aprinde lumina; seara da cu matura si duce gunoiul apoi inchide usa. Sa zicem ca are cam 3 clienti asa, care ii aduc o cifra de afaceri de 3000 de eur pe luna, si un profit de 300. Si ar vrea sa mareasca un pic acest profit.
Mai ia vreo 2 clienti, si ajunge la o cifra de afaceri de 6000 de eur si profit de 650. Treaba e, ca de aici incolo se cam strica jucaria, ar mai lua niste clienti, dar nu mai are timp. Trebuie sa angajeze. Terifiant moment, sa va explic de ce:
- in primul rand, antreprenorul stie cel mai bine cum se fac toate lucrurile in firma; orice persoana externa adusa in firma nu va face lucrurile atat de bine ca antreprenorul (nu e neaparat adevarat, dar intrebati orice antreprenor ce crede si o sa vedeti)
- in al doilea rand, sa zicem ca angajatul are salariul de 500 de eur; asta inseamna cam 1000 de eur costuri totale pentru firma, ceea ce e chiar un pic mai mult decat profitul (si chiar daca nu e, tot simti ca dai din banii care ti-ar ramane tie)
- in al treilea rand, o firma mica va avea dificultati in angajare; practic antreprenorul va trebui sa-i vanda angajatului idea de business (nu are cum sa-i ofere beneficiile pe care o firma consacrata ar putea sa i le ofere, si atunci trebuie sa-i vanda povestea frumoasa despre cum va fi firma in 2-3 ani, si care ar fi avantajele angajatului daca vine de acum si risca un job mai putin sigur decat la o firma mai veche). Am scris despre asta mai mult aici.
- in al patrulea rand, primul angajat il face automat pe antreprenor sa fie si manager; groaznic, deja esti seful pe care nu-l suporta nimeni.
- in al cincilea rand, un angajat inseamna si cheltuieli suplimentare; iti mai trebuie un birou sau un utililaj ceva, o roaba si o sapa, daca nu cumva chiar sa inchiriezi un sediu; trebuie sa il platesti si in luna de concediu, in care practic nu produce si nu te ajuta cu nimic.
Absolut terifiant. Eu inca nu mi-am revenit dupa prima angajare care am facut-o la firma mea cam acum 5 ani. Imi aduc si acum aminte: nu stiam ce sa-i spun; nu stiam care sunt atuurile pe care sa i le vand ca sa vina sa lucreze la mine; nu stiam sa fiu sef, sa setez targete si sa fac lucrurile in echipa productive; si in special nu stiam sa deleg, totul trebuia sa fie revazut sau refacut de mine, de asta a si plecat in 6 luni. Am gresit, dar daca n-as fi gresit, probabil n-as fi invatat nimic.
Dar stiti ce e mai terifiant? Sa nu angajezi, sa nu delegi, sa fii sclavul propiei tale afaceri, si sa te miri de ce dureaza secole ca sa inaintezi. Si nu ma dau eu destept, greseala asta o fac chiar acum, asa ca stiu despre ce vorbesc.
Data viitoare o sa va vorbesc despre puterea banului, si despre cum sa platesti alte firme (adica sa pui pe altii mai destepti si eficienti decat tine) sa faca lucrurile la care nu esti cel mai bun. Da, adica sa platesti din profitul tau, sau din buzunar, pentru lucruri pe care probabil ai putea sa le faci si tu cu mana ta. Adica tot o forma de delegare. Si asta e horror, o sa vedeti.
Delegi ca sa castigi timp, asa ca se echilibreaza pe undeva banii considerati pierduti. Mie dificil mi se pare sa gasesti primul angajat sau al doilea, al treilea. Evident ca nimeni nu va face lucrurile asa bine 🙂 cum le faci tu, antreprenorul, dar macar pe jumatate la fel de bine ?
Ce te faci cu primul angajat- – Dorobu…
Ati fi crezut ca sefii pot avea anxietati cand vine vorba sa fie sefi?…
Ai surprins bine momentul. Stai si te gandesti, pui totul in balanta si… ce-o fi o fi!