Cred ca toata lumea stie de “Legea Germana a puritatii berii” – legea care limiteaza ingredientele folosite la facutul berii la apa, malt, hamei si drojdie. Rezultatul? Legea are cel putin 2 efecte: nu e loc de prea multa inovatie (adica berea cu bacon ramane americanilor) si toata lumea incearca sa perfectioneze stiluri de bere foarte bine definite, daca sunt 1000 de fabrici care fac weizen, atunci toate cele 1000 de fabrici incearca sa faca cel mai bun weizen si rezultatele sunt minunate.

• Helles – este o bere germana light, cu hamei putin, tocmai buna de baut la terasa cu prietenii
• Pilsner – toata lumea stie de Pilsner dar de putine ori ai ocazia sa bei un Pilsner adevarat – este o bere foarte limpede si deschisa la culoare, cu ceva mai mult hamei decat un Pale obisnuit
• Export – varianta de export a berii Germane – de obicei o bere cu mai mult alcool si nu foarte mult hamei
• Bock – e o bere a sezonului rece – de culoare inchisa si cu mai mult alcool
• Schwarz – o bere neagra cu malt prajit de calitate care se potriveste cu meniurile germane pline de carne…
• Fest Bier – berea de festival – cea mai comuna de OcktoberFest – facuta sa o bei in halbe de 1 litru
• Kolsch – este o bere foarte limpede si de culoare deschisa, aromata, care se poate face doar cu apa de la Köln
• Alt – de culoarea chihlimbarului cu destul de multa amareala de la hamei
• Rauchbier – berea afumata traditionala a nemtilor – bere cu gust de gratar?
• Weizen – sau ce romanii denumesc ca bere nefiltrara – o bere de grau, de culoare alba, tulbure si foarte parfumata

Si explicatia mult mai amuzanta si captivanta a tipurilor de bere nemtesti vine pe video:

In primul rand, daca cumparati bere de la supermarket, sunt 80% sanse sa fie Lager. Termenul de Lager vine de la germanul „lagern” ceea ce intr-o traducere relativa inseamna a pastra. In mod tehnic, diferenta dintre Ale si Lager vine de la tipul de drojdie folosit si felul fermentatiei.

La inceput, toata berea a fost Ale. Candva in evul mediu, nemtii tineau berea in pesteri, ca sa le pastreze un timp mai indelungat la temperatura scazuta. In timp, ca urmare a depozitarii in pestera, a inceput sa se dezvolte in mod natural o drojdie care fermenteaza la temperatura mai mica (drojdia se cheama Saccharomyces Uvarum). Pe langa faptul ca fermenteaza la o temperatura mai mica, drojdia de lager mai are un avantaj: in timpul fermentatiei coboara in mustul de bere si din cauza ca dureaza mai mult timp sa fermenteze, rezulta mai putini esteri si alte substante secundare. Rezulta o bere mai fina, mai limpede.

In mod tipic, berile germane sunt de tip Lager si aici intra mai multe categorii specifice: Pilsner, Helles, Oktoberfest, Dunkels, Maibocks, Bocks, Doppelbocks, toate beri excelente daca sunt facute dupa retetele originale.

Ca sa clarificam mai mult, iata care sunt diferentele intre Lager si Ale comparativ:

Probabil ati auzit de multe ori povestea cu berea IPA (India Pale Ale) – berea facuta de englezi cand au cucerit India? O bere mai tare si cu mai mult hamei care sa reziste calatoriei pe mare pana in India?

Eh, se pare ca nu e chiar asa. Sa incepem cu inceputul.

Berea Pale Ale pe la 1700

Inainte de revolutia industriala din Anglia (mai exact de cand au inceput sa foloseasca masini cu aburi) cam toata berea avea o culoare maronie; explicatia este simpla, se folosea in procesul de maltificare lemn => incalzire ne-uniforma => afumare => culori inchise ale maltului.

Odata cu introducerea primelor masini in industria berii, au reusit in Anglia sa faca un malt mai deschis la culoare si practic orice bere mai deschisa la culoare decat obisnuitul maro era considerata Pale (adica palida). Evident ca fiind o bere noua si facuta din ingrediente procesate mai bine, Pale Ale a inceput sa fie o considerata bere premium.

Ce bere se transporta in India pe la 1700?

Din resursele istorice gasite astazi, prima mentionare a berii Pale Ale in India apare pe la 1716. Numai ca nici vorba ca berea asta sa fie o IPA. Se pare ca era de fapt o bere de tipul “October Ales” – o bere care in mod normal se matura in vase de lemn cel putin 1 an. Pentru India nu prea o maturau, ci o puneau in butoaie, si cele 6 luni de calatorie zbuciumata in vapor, cu variatii de temperatura si miscari faceau ca la sosirea in India berea sa fie tocmai buna de  baut. Dar tot nu era o bere speciala pentru India.

Primul nume important in comertul cu bere catre India este un anume George Hodgson, care si el este creditat in mod gresit cu inventia IPA. Ce facea el de fapt era ca avand fabrica de bere langa docurile companiei East India care se ocupa cu comertul dintre Anglia si India a reusit sa faca o afacere buna: vasele veneau incarcate din India cu bunuri, si s-ar fi intors goale inapoi. George Hodgson, pe la 1752 a batut palma sa le trimita inapoi cu bere. Fiul lui, Mark Hodgson, a continuat afacerea profitabila, astfel incat s-a ajuns la un moment dat ca in India sa ajunga aproape numai Pale de la ei.

Devenind un fel de monopol, cei de la East India au inceput sa caute solutii pentru afaceri mai bune. Asa ca au invitat beraria Allsopp din Burton upon Trent sa faca o copie a berii de la Hodgson. Ceea ce se pare ca a reusit intr-un mare fel, pentru ca apa din Burton este bogata in gips si saruri, ceea ce potenteaza gustul hameiului si face berea excelenta.

Cum Burton upon Trent este un orasel mic, au aflat si alte fabrici de bere din zona de reusita si au inceput sa faca clone dupa ea. Cea mai cunoscuta este cea facuta de Bass, care a devenit simbolul modial al berii englezesti.

Dar totusi, cum si cand a aparut IPA originala?

Bun, perfekt, s-a inventat IPA. Numai ca nu are legatura deloc cu ce denumim noi azi IPA. Pentru ca au aparut frigiderele, PILS-ul si razboiul. A si prohibitia prin America.

Sa va explic.

In primul rand in India si peste tot in lume au inceput sa apara aparatele frigorifice, ceea ce inseamna ca nu prea mai era nevoie de “mai mult hamei si mai mult alcool” ca sa nu se strice berea. Si a mai aparut si Pils-ul, care era mai usor de baut pentru toata lumea (mai refreshing) ca sa zicem asa, si mai ieftin de facut.

Adaugam cele 2 razboaie Mondiale (cand cantitatea de alcool a inceput sa scada din cauza restrictiilor la cereale) si chestia aia cu prohibitia in care nu se mai putea bea alcool deloc in America si iata cum aproape a disparut IPA. Se pare ca dupa prohibitie singura bere care mai aducea un pic cu IPA original era din America, facuta de fabrica Ballantine.

Revolutia IPA

Revolutia IPA, adica IPA pe care o stim noi acum, a inceput in America prin anii 80, cand o serie de fabricute artizanale au incercat sa re-invie vechile retete de IPA de la Ballantines. In procesul asta de cautari, re-inventari si descoperiri au descoperit ca hameiul crescut in America este minunat pentru tipul asta de bere. Cascade, Chinook au devenit hameiurile de fapto folosite in cele mai minutate IPA de astazi. Berarii englezi nu s-au lasat nici ei mai prejos si au inceput sa re-invie stilul si uite asa s-a ajuns la o nebunie mondiala.