M-am chinuit destul de mult sa gasesc un titlu mai bun pentru ce vreau sa scriu in seara asta, si totusi am ramas la asta care spune ca daca inlocuiesti cuvintele nu pot cu varianta nu stiu ai facut primul pas catre succes. Stiu, suna a carte motivationala americana, dar nu e asta. Nu va zic gandeste pozitiv si o sa vezi cum toate lucrurile o sa fie nemaipomenite. Pentru ca nu e asa.
Ca sa intelegeti postul asta, s-ar putea sa trebuiasca sa faceti ceva maine la job: luati o foaie de hartie din imprimanta si propuneti ceva, orice colegilor; apoi numarati si marcati pe hartie de cate ori raspunsul la propunerile voastre vine cu… nu pot. Nu pot sa ma duc in concediu in Caraibe pentru ca e avionul scump si nu am bani; nu pot sa incep o afacere pentru ca nu am o idee; nu pot sa ies maine seara pentru ca nu am timp; nu pot sa cresc profitul pentru ca nu sunt vanzari. Va zic eu, daca aveti mai putin de 90% de nu pot, atunci inseamna ca sunteti intr-un loc cu totul special. Si oare voi cate “nu pot” dati pe gura intr-o luna sau intr-un an?
Aici cred ca intervine un pic si o perversitate romaneasca: vrem totul, cat mai repede si daca se poate fara efort. Perversitatea asta romaneasca nu e neaparat rea; unii au inteles cum sa o foloseasca, cum sa faca intr-un an cat fac altii in 10 ani, plecand de jos.
Si nu, acesta nu este un articol in care ma plang de caracteristicile noastre ca popor ci dimpotriva. Una din colegele mele foarte destepte spune ca cel mai tare lucru in viata daca esti om de vanzari e sa vinzi un viciu. Se vinde singur. De asta, ce ar fi sa folosim perversitatea asta de a vrea totul, acum sa ne impinga de la a spune nu pot la a spune nu stiu. Atentie, nu vin cu mesajul motivational ca sta in puterea ta sa-ti faci norocul si ca totul este sa gandesti pozitiv si alte de astea. Zic simplu: inlocuieste o negatie: nu pot cu o alta negatie: nu stiu. La prima vedere, nu inlocuiesc ceva negativ cu ceva pozitiv, corect?
Cu toate astea, sa spui “nu stiu” in loc de nu pot este primul pas catre succes. Sa facem o incercare:
Nu pot stiu (inca) cum sa fac sa am bani pentru avionul scump ca sa ma duc in concediu in Caraibe pentru ca e avionul scump si nu am bani; nu pot stiu (inca) cum sa fac sa am o idee ca sa incep o afacere pentru ca nu am o idee; nu pot stiu (inca) cum sa fac sa am timp ca sa ies maine seara pentru ca nu am timp; nu pot stiu (inca) cum sa fac sa am mai multe vanzari ca sa cresc profitul pentru ca nu sunt vanzari.
Si a nu stii e de o mie de ori mai bine decat a nu putea. Pentru ca nu stiu se repara prin descoperire si invatare, prin incercare si greseala, pe cand nu pot e permanent, e paralizant. Nu stiu iti da o sansa sa incerci. Nu stiu inseamna ca inca nu ai gasit inca calea; succesul e acolo, dar inca nu stii cum sa ajungi la el. Nu trebuie decat sa afli cum si asta e infinit mai simplu decat a nu putea.
Spune “nu stiu (inca cum)” de fiecare data cand iti vine sa spui “nu pot”. Asta e primul pas catre succes.
PS: exista totusi si o categorie de nu pot absolut. In general din sfera fiziologica/fizica. Nu pot sa ridic un camion de 500 de kg pe umeri; nu pot sa alerg cu 100 de km la ora. Cu astea nu mi-as bate capul insa.
Challenging:)
sunt psiholog. din ce am mai citit pana acum iti pot spune ca aceasta abordare nu am gasit-o si mi se pare minunata. de ce? imi plac mult oameni care spun “nu stiu” in loc de “nu pot”. mi se pare ca au totusi un grad de intelepciune atunci cand raspund cu “nu stiu” in fata unor probleme insa… trebuie sa ai mare, mare grija sa nu te obisnuessti apoi cu un astfel de raspuns pentru ca s-ar putea sa ajungi in categoria celor ce spun “nuuu stiu d’astea” si sa ramana pentru mult timp, blocati.
s-ar putea ca micul tau experiment sa se transforme intr-o tehnica psihoterapeutica… NU se STIE niciodata. nu?